ῥίον

Ῥίον

ῥιπά
Ῥίον, ου (τὸ) Rhion, n. de divers promont. :
1 en Achaïe, Eur. Ion 1592 ; Thc. 2, 84, 86, 92 ; 5, 52 ||
2 en Étolie, Thc. 2, 84, 86 ; Xén. Hell. 4, 6, 14, etc.
Étym. v. le préc.