χλωρός

χλωρότης

χλωροφαγέω-ῶ
χλωρότης, ητος ()
1 couleur d’un vert pâle, Plut. Flam. 3, M. 952c ; p. ext. couleur blême, pâleur, Plut. M. 395d ; Spt. Ps. 67, 13 ||
2 verdeur, fraîcheur, vigueur, Plut. M. 565e.
Étym. χλωρός.