διάκονος

διακοντίζομαι

διακόντωσις
δι·ακοντίζομαι []
1 s’exercer à la lutte au javelot, Xén. Cyr. 1, 4, 4 ||
2 combattre avec le javelot : πρός τινα, Th. Char. 27, contre qqn.