διάσπασμα

διασπασμός

διασπαστέον
διασπασμός, οῦ ()
1 déchirure, joint à ῥῆξις, Nyss. 1, 74b ||
2 fig. dispersion, d’où lacune, interruption, Plut. Alex. 27 ; p. suite, désordre, Plut. Artax. 6.
Étym. διασπάω.