Δόλογκοι

δολόεις

δολοεργής
δολόεις, όεσσα, όεν :
1 artificieux, perfide, en parl. de pers. (Calypso, Od. 7, 245 ; Circé, Od. 9, 32, etc.) ; de choses, Eur. I.A. 1527 ; A. Rh. 2, 423 ; Man. 4, 237 ||
2 p. suite, fait avec un art perfide, Od. 8, 281.
Étym. δόλος.