ἐπενήνοθε(ν)

ἐπένθεσις

ἐπενθρῴσκω
ἐπένθεσις, εως () intercalation, Clém. Str. 4, p. 510a ; Dysc. Synt. p. 78, 24 ; particul. intercalation d’une lettre, épenthèse, Dysc. Pron. 365b, 374c ; Gr. cor. p. 323.
Étym. ἐπεντίθημι.