ἐρεθιστής

ἐρεθιστικός

ἐρέθω
ἐρεθιστικός, ή, όν :
1 qui indique de l’irritation, Hpc. Acut. 392 ||
2 propre à exciter, à irriter, gén. Diph. siphn. (Ath. 120e) ; Clém. 1, 440 Migne.
Étym. ἐρεθίζω.