εὐπρέπεια
εὐπρεπέω-ῶεὐπρέπεια, ας
(ἡ)
1 belle ou noble apparence, Thc.
6, 31 ; Plut.
M. 752a ; p. opp. à ἀπρέπεια,
Plat. Phædr.
274d,
etc. ||
2 particul. caractère spécieux, convenance extérieure,
vraisemblance, Thc. 3,
11 et 82 ; Plat. Euthyd. 305e.
Étym.
εὐπρεπής.