ἱεράτευμα

ἱερατεύω

ἱερατικός
ἱερατεύω [] être prêtre ou prêtresse, Spt. Ex. 28, 1, etc. ; NT. Luc. 1, 8 ; θεῷ, Hdn 5, 6, 6, d’une divinité ||
Moy. m. sign. avec le dat. Syn. Ep. 76.
Étym. ἰεράομαι.