ἰκμάζω

ἰκμαίνω

ἰκμαῖος
ἰκμαίνω, c. le préc. Nic. Al. 112 ; au pass. Nic. fr. 3, 7 ; A. Rh. 4, 1066 ||
Moy. oindre pour soi : δέμας ἰκμαίνεσθαι, A. Rh. 3, 847, oindre son corps.
Étym. ἰκμάς.