κύκλωθεν

κύκλωμα

Κυκλωπεία
κύκλωμα, ατος (τὸ) objet de forme circulaire :
1 roue, Eur. Ph. 1185 ||
2 κ. βυρσότονον, Eur. Bacch. 124, tambour (litt. peau tendue circulairement) ||
3 couronne, Nyss. 1, 670a ||
4 enroulement, DS. 3, 35.
Étym. κυκλόω.