κύκνος
Κύκνοςκύκνος, ου
(ὁ) [‽
v. ci-dessous]
1 cygne, oiseau, Il. 2, 460 ; 15, 692 ;
Eur. Rhes.
618 ; Plat.
Rsp. 620a, etc. ; fig. en parl. d’un chanteur, Anth. 7, 19 ||
2 sorte de collyre,
A. Tr. 2, p. 139,
153 ||
E [ῡ d’ord., ttef. ῠ, Pd. O. 2, 147 ; Thcr. Idyl. 16, 49].
Étym.
p.-ê. R. indo-europ. *(s)keuk-,
luire, être blanc ; cf. sscr. śócati, luire,
briller.