κυκνόπτερος

κύκνος

Κύκνος
κύκνος, ου () [ v. ci-dessous]
1 cygne, oiseau, Il. 2, 460 ; 15, 692 ; Eur. Rhes. 618 ; Plat. Rsp. 620a, etc. ; fig. en parl. d’un chanteur, Anth. 7, 19 ||
2 sorte de collyre, A. Tr. 2, p. 139, 153 ||
E [ d’ord., ttef. ῠ, Pd. O. 2, 147 ; Thcr. Idyl. 16, 49].
Étym. p.-ê. R. indo-europ. *(s)keuk-, luire, être blanc ; cf. sscr. śócati, luire, briller.