ὀχλίζω

ὀχλικός

ὀχλικῶς
ὀχλικός, ή, όν, qui concerne la foule, Plut. Lyc. c. Num. 2 ; DH. 2, 60 ; Posidon. (Ath. 210d) ; τὸ περὶ τὴν λέξιν ὀχλικόν, Plut. M. 142a, le parler populaire.
Étym. ὄχλος.