ὄχθος
ὀχθώδηςὄχθος, ου
(ὁ) hauteur escarpée, particul. :
1 rive escarpée, bord
élevé, Eschl. Ag. 1161, etc. ; Ar. Av. 774 ||
2 escarpement, colline,
montagne, Hh. Ap. 17 ; Pd. O. 9, 3, etc. ; Soph. Tr. 524, etc. ; Hdt. 8, 52 ; particul. tombeau, tertre, Eschl. Pers. 647, 659, Ch. 4 ||
3 p.
anal. tubercule, tumeur, Man.
1, 54.
Étym.
p.-ê. pré-grec.