οἴγω
οἶδαοἴγω (f.
οἴξω, ao.
ᾦξα, pf.
inus. ; pass. ao. ᾤχθην, pf. ἔῳγμαι) ouvrir : τι,
Il. 6, 89,
etc. ; Hés.
O. 817 ;
Eschl. Pr.
612 ; Eur.
Alc. 547, qqe
ch. (une porte, la bouche, etc.) ;
abs. οἴγειν
τινί, Il. 24,
457, ouvrir la porte à qqn ||
E Act. ao. épq. ὤϊξα,
Il. 6, 298 ;
24, 446 ; Od.
3, 392. Pass. impf. 3
pl. épq. οἴγοντο, A. Rh. 2, 574.
Étym. R.
indo-europ. *h₃ueig-, céder ; cf.
sscr. vijáte,
vejate, trembler, reculer.