φοινίσσω

φοινός

φοινώδης
φοινός, ή, όν :
1 rouge de sang, Il. 16, 159 ||
2 sanguinaire, meurtrier, Hh. Ap. 362 ; Nic. Th. 146, 675.
Étym. cf. φοίνιος.
φοινός, οῦ () meurtre, Nic. Al. 187.
Étym. cf. φόνος.