πινακιαῖος

πινακίδιον

πινακικός
πινακίδιον, ου (τὸ) [ῐᾰῐδ] tablette, Hpc. 1199f ; Arstt. Mir. 57, 2 ; particul. tablette pour écrire, Plut. Eum. 1, etc.
Étym. dim. de πινακίς.