προπροτιταίνω

πρόπρυμνος

προπταίω
*πρό·πρυμνος, ος, ον, qui sombre la poupe en avant, seul. au pl. neutre adv. πρόπρυμνα, Eschl. Sept. 769, de fond en comble.
Étym. π. πρύμνα.