προσωποποιέω-ῶ

προσωποποιΐα

πρόσωπος
προσωποποιΐα, ας ()
1 personnification, DH. Vet. script. cens. 3 ||
2 action de faire parler un personnage dans un récit, prosopopée, Quint. 9, 2, 29 ; Hermog. Prog. 44 ; D. Phal. § 265.
Étym. cf. le préc.