πρυμνητικός

πρυμνόθεν

πρυμνός
πρυμνόθεν, adv.
1 du côté de la poupe, A. Rh. 4, 911 ; Arat. 343, etc. ||
2 de fond en comble, Eschl. Sept. 71.
Étym. πρυμνός, -θεν.