ὠμόλινος
ὡμολογημένωςὠμό·λινος, ος, ον
[ῐ] de lin écru, Hpc. 659, 20 ; subst. τὸ ὠμόλινον :
I lin écru, Eschl. fr. 189 ;
Hpc. 482, 53 ;
554, 55 ||
II tissu de lin écru,
particul. :
1 coiffure, Crat. (Ath. 410d) ||
2 serviette, Plut. M. 509a.
Étym.
ὠμός, λίνον.