Φοινίκη
φοινικήϊοςΦοινίκη, ης
(ἡ)
[ῑ]
1 la Phénicie,
contrée d’Asie, Od. 4, 83 ; 14, 291 ; Hh. 34, 9 ; Thcr. Idyl. 2, 69 ; Xén. An. 7, 8, 25, etc. ||
2 le territoire de
Carthage, Eur. Tr. 221 ||
E Dor. Φοινίκα [ᾱ] Thcr.
Idyl. 17,
86.
Étym.
Φοῖνιξ.