ἐπανάσεισις

ἐπανασείω

ἐπανασκέπτομαι
ἐπ·ανασείω (part. ao. pass. ἐπανασεισθείς) secouer en haut, agiter en haut, Hpc. 915b ; fig. τι, DH. 11, 6, brandir qqe ch. comme une menace ||
Moy. m. sign. fig. Jos. A.J. 19, 1, 16.