ἱππομάραθρον

ἱππομαχέω-ῶ

ἱππομαχία
ἱππομαχέω-ῶ []
1 combattre à cheval, Thc. 4, 124 ; Xén. Cyr. 6, 4, 18 ||
2 en parl. de cavalerie, combattre contre de l’infanterie, Xén. Ages. 2, 3.
Étym. ἱππόμαχος.