πεντηκοστός

πεντηκοστύς

πεντήρης
πεντηκοστύς, ύος () nombre de cinquante, particul. compagnie de cinquante hommes (4e partie du λόχος) à Sparte, Thc. 5, 68 ; Xén. An. 3, 4, 22 (acc. pl. πεντηκοστῦς).
Étym. πεντηκοστός.