τευθίς
τεῦθοςτευθίς, ίδος
ou ῖδος
(ἡ)
1 calmar ou seiche, Ar. Eq. 929, 934, 1156,
etc. ; Com.
(Ath. 106c) ; Arstt. H.A. 1, 6, etc. ||
2 sorte de pâtisserie,
Iatrocl. (Ath.
326e)
||
E [ῐδ] Ar. ll. cc. ; [ῑδ] Ath. 106c ; Drac. 15, 24.
Étym.
cf. τεῦθος.