μεσιτεύω
μεσίτηςμεσιτεύω [ῑ]
I intr.
1 être au milieu,
Arstt. Plant.
1, 4, 3 ; 1, 5,
2 ||
2 être médiateur
ou arbitre, NT.
Hebr. 6, 17 ;
d’où intercéder, Jos. A.J. 7, 8, 5 ; 16, 4, 3 ;
Clém. 1, 244
Migne ||
II tr. négocier comme médiateur, assurer par son
entremise, acc. Pol. 11, 34, 3 ;
DS. 19, 71 ;
DH. 9,
59.
Étym.
μεσίτης.